De la competență la conștiență: ce faci când toate metodele de leadership nu mai funcționează?

Dacă ai făcut toate programele de leadership și tot simți că nu ai impactul dorit… 

…și dacă tot cauți metoda, cartea sau persoana care să te scoată din impas, …atunci poate ai nevoie să schimbi unghiul. 

În seria #WellbeingMadeHonest vreau să discutăm pe bune despre metode de dezvoltare personală care poate ar genera următoarea revelație pentru tine. Și încep cu coachingul și psihoterapia.

Mulți nici nu le consideră metode de dezvoltare, deși trendurile le recunosc ca metode emergente relevante pentru viitorul dezvoltării umane. Iar alții le resping pentru că în jurul lor există tot felul de mituri pe care aș vrea să le clarific.

Vin cu experiența adunată din trei direcții complementare:

• a consumatorului obsesiv de metode de dezvoltare
• a managerului și omului de HR care a testat în timp efectele metodelor de dezvoltare asupra altora
• a studiilor și practicii în coaching și psihoterapie

Organizațiile își privesc oamenii ca seturi de competențe. Te invit ca tu să îți conduci dezvoltarea strategic, ca o ființă cu mai multe straturi.

𝗦𝘁𝗿𝗮𝘁𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝘀𝘂𝗽𝗿𝗮𝗳𝗮𝘁𝗮: 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗲𝘁𝗲𝗻𝘁𝗲 𝘀𝗶 𝘀𝗸𝗶𝗹𝗹-𝘂𝗿𝗶. Adică tot ce se poate vedea în comportamentele direct observabile. Aici sigur ai investit deja: traininguri de soft-skills, cărți, mentori. Ai crescut. Ai primit feedback. A fost suficient o vreme și ori de câte ori pui niște baze.

𝗦𝘁𝗿𝗮𝘁𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗺𝗶𝗷𝗹𝗼𝗰 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗮𝗹 𝗼𝗯𝗶𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃𝗲𝗹𝗼𝗿 𝗺𝗮𝗶 𝗱𝗶𝗳𝗶𝗰𝗶𝗹𝗲 care îți cer noi moduri de a fi, noi obiceiuri, tipare de gândire și comportament. Aici funcționează 𝗰𝗼𝗮𝗰𝗵𝗶𝗻𝗴-ul. Aici ai văzut situații care se repetă, te-ai luptat cu obiceiuri greu de schimbat, ai încercat să ai disciplină. Poate ai și conștientizat de unde vin, pentru că te-ai recunoscut în poveștile altora sau de discursuri despre natura umană. Sau ai tot căutat metoda-minune ori ai plecat după cursul-minune tot mai scump și mai departe de România. În situații de criză poate ai apelat și la metode mai puțin “mainstream”, dar cu speranța că poate acum se întâmplă transformarea. E normal ca, la acest nivel, tensiunea dintre nevoia de schimbare și dificultatea ei să invite chiar și la soluții extreme.

𝗦𝘁𝗿𝗮𝘁𝘂𝗹 𝘂𝗿𝗺𝗮𝘁𝗼𝗿: 𝗻𝘂𝗰𝗹𝗲𝘂𝗹 𝗿𝗮𝗱𝗮𝗰𝗶𝗻𝗶𝗹𝗼𝗿, 𝗮𝗹 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗻𝗮𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗶𝗶, 𝗮𝗹 𝘁𝗶𝗽𝗮𝗿𝗲𝗹𝗼𝗿 𝗽𝘀𝗶𝗵𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗰𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗳𝘂𝗻𝗱𝗲. Aici ajung puțini, unii evită din start să cunoască adevăruri profunde, alții se resemnează (e târziu să mă mai schimb) ori se justifică (oamenii cu care lucrez sunt slabi, HR-ul nu găsește metode potrivite de training, oricum nu am timp sau buget). Dar aici este esența ta, informația cea mai valoroasă. Puțini sunt norocoși si nu pierd contactul cu acest strat de-a lungul vieții. Alții au motive să îl piardă, pentru că acolo îngroapă și lucruri dureroase, ca să supraviețuiască. Și nu mai știu să se întoarcă singuri când au maturitatea necesară să se ocupe de ele. Și atunci au nevoie de o oglindă care reflectă din interior spre exterior: 𝗽𝘀𝗶𝗵𝗼𝘁𝗲𝗿𝗮𝗽𝗶𝗮.

 

De la dezvoltare la individuare

Când îți întâlnești acest strat, nu mai lucrezi la doing, ci la becoming. Nu mai e despre rețete din afară, e despre cine devii tu. Jung îl numea procesul de individuare. Aici te uiți la cauze, la umbre, la modele preluate fără să știi, la părți lăsate în urmă pentru că nu au fost aprobate de un părinte, un profesor sau un manager care te-a format. Aici vezi cum ai fost modelat versus cine vrei și poți să devii. Și dacă devii, se va reflecta inclusiv în performanță și efortul depus la job. Adică te transformi inside-out.

Ca fost manager și partener HR pentru alți lideri știu că e greu să ajungi la ea.

Psihoterapia vine cu mituri și pe acestea le voi analiza mai departe în seria #WellbeingMadeHonest.

Nu spun că psihoterapia e pentru oricine, orcând. Dar susțin alegerile informate și asumate conștient.